Rămas bun

                                                                       

Rămas bun   suflet pietrificat

Din nimicul meu trup ,

Să mă ierţi că  am renunţat

La sentimente pure şi totul s-a spulberat

Mi-aş fi dorit să nu fii ultimul vers

Aş vrea  să strig  , să alerg un întreg univers

Dar cine mă poate auzi oare ?

Unde să găsesc cea mai sigură ascunzătoare ?

Atâtea amintiri îmi răsună în minte  

Alături de îngeri  voi fi curând

Un ultim rămas bun ţi-aş spune zbierând

Nu o să uit , dragă suflet atâtea  dorinţe , le-am sfâşiat !

Gânduri ..

 Mă gândesc la copilăria ca la un vis frumos care s-a dus şi nu am profitat din plin de el ,mă gândesc la fostul  iubit şi când spun fost înseamnă că l-am iubit , am fost dezamăgită dar m-am ridicat . Am îngropat trecutul şi am mers înainte , am uitat să mai sper , să mă îndrăgostesc şi să visez . Mi-am pus căştile în urechi şi am plecat , am ales un drum lung  , unde pot privi apusul soarelui . L-am iubit indiferent  de ceea  ce a făcut şi nici nu i-a păsat  , am crezut în cuvinte sincere şi m-am ars .

            Să ştii că odată contai pentru cineva …  Dar acum numai eşti pentru acel cineva . Te simţi aşa  de bine încât ţii se împânzesc ochii de amintiri. Nu e vorba de dragoste, de sentimente,  ci e vorba de faptul că cineva, oricine, te făcea fericit, te făcea să-l adori , să iubeşti respiraţia lui , să simţi că este oxigenul tău  şi  acum nu te mai face. Nu e vorba de iubire, ci e vorba de faptul că îți pare rău că el sau ea este  fericit sau fericită alături de altcineva şi nu eşti tu , că oferă zâmbete altcuiva . Nu e vorba de iubire, dar puteai iubi fără reţinere , fără regrete …

Scrisoare către viitor..

 Este joi , o zi în care  am decis să scriu câteva gânduri , sentimente trăite din plin  ,  momente stupefiante şi momente frumoase în speranţa că noua generaţie se va gândi de două ori înainte de a lua o decizie care îi poate schimba ..

O să încep  prin  cuvântul singurătate , un cuvânt care m-a definit mereu . Singurătatea a fost şi este prietenul meu cel mai bun deoarece părinţii mei  au murit într-un accident rutier şi m-au lăsat în această lume mizerabilă singură , să simt nişte sentimente ciudate .. durere, iubire, amărăciune .  Eram un copil când Dumnezeu mi-a răpit fericirea şi m-a lăsat să comit greşeli grave  care m-au condus la  punerea sentimentelor de regret în această scrisoare,   aveam o vârstă  şi un viitor în faţă   ,  eram  răsfăţata lor , lumina lor acum ştiu că m-am cufundat în întuneric  …

Atunci am simţit că tot ce aveam mai drag s-a dus , că am trăit într-un vis , mi-a fost răpit tot ce aveam mai drag , am renunţat să lupt pentru viitorul meu în momentul acela . În momentul în care a trebuit să-mi văd ce aveam mai scump  la biserică  şi o mulţime de lume plângând  , numai eram eu .. Parcă s-a stins acel organ vital al omului numit „inimă „  rămânând doar un robot  fără suflet , fără  părinţi care să-i arate ce este bine şi ce este rău , fără speranţa că va mai zâmbi ..

Timpul trecea  şi eu nu-mi mai găseam  portiţa spre fericire , ţin minte că într-o zi  am întâlnit o gaşcă de „prieteni” ,  dar oare  există prieteni ?  Toţi au prieteni „adevăraţi” ,  dar unde sunt ? Cei ce noi îi numim prieteni sunt nişte simple persoane care îţi fac viaţa frumoasă pentru o secundă iar la nevoie te lasă , acei prieteni care nu îi interesează nici măcar de tine .  Fiecare prieten este ca un înger pentru unii , pentru mine au fost ca nişte diavoli , de ce spun asta?

Prietenii mei sunt cei care m-au învăţat că pot găsi fericire la minut în nişte pastiluţe , nişte substanţe etnobotanice . Aceste substanţe m-au făcut să realizez că deţin putere , sunt stăpână pe propiul meu destin , iau decizi „corecte” şi profit din viaţă la maxim .. Timp de  nouă luni am simţit că am tot ce vreau  iubire , fericire .. toată lumea era a mea şi numai eu puteam să o manevrez , simţeam că dacă părinţi mei mai erau cu mine acum ar fi revoltaţi şi supăraţi  , dar nu mi-ar fi păsat deoarece mă bucur de adoleşcenţă ..

Adoleşcenţa este  totul pentru noi , o trăim din plin , comitem tot felul de greşeli de care nu ne dăm seama  şi plătesc părinţi noştri pentru ei , ne certăm  şi ajungem la cuvinte grele unii dintre noi . Nouă luni de zile am fost într-o lume aparte , însă pentru aceste nouă luni am plătit cât pentru  tot răul care l-am cauzat pentru a  pune mâna pe aceste substanţe , am jefuit , jignit , bătut şi cât pe aici să ajung la închisoare .. Eram dependentă , numai puteam să mă opresc indiferent că  am vrut sau nu şi totul din cauza prietenilor mei şi a singurătăţii mele .. Aceste pastile , etnobotanice m-au transformat în orice mai puţin în a fi „om” … Sunt încă un copil , am doar 17 ani  dar acest copil numai simte decât dependenţa de a consuma , de a se distruge continu pentru a simţi plăcerea la minut , de a iubi viaţa şi de a trăi din plin ..

O tânără de 17 ani care , din cauza consumului suferă de o boală gravă acum şi mai are puţin de trăit , o tânără care şi-a dezamăgit părinţi care au privit-o de sus , care a renunţat la şcoală şi a trăit o iluzie a fericirii . Acum în această scrisoare îmi regret faptele , îmi regret viaţa mizerabilă şi orice faptă gravă pe care am comis-o .

Această scrisoare este concepută pentru urmaşii noştri cu scopul de a-i trezi la realitate ,  de vedea frumuşeţea vieţii aşa cum este  cu  urcuşuri şi coborâşuri ,  de a fi ei înşişi  şi de a găsi puterea de a merge mai departe , de a nu comite acest act de laşitate ca mine să renunţe la luptă , pentru că  VIAŢA ESTE CEL MAI MARE DAR !

                                                Spune-ţi NU drogurilor , luaţi decizii înţelepte !

Despre oameni si umanitate . 17.05.2013

• Este o altă zi în care  simt că numai pot , în care simt că este ultima mea zi pe acest mizerabil pământ , o zi  atât de funebră .. Astăzi ceea ce numeam „umanitate” s-a evaporat  sau mai bine spus a murit trebuind să  o îngrop la 2 metri sub orice ţărână ..
  Durere, iubire , furie , plăcere , amintirile  brusc au dispărut , tot ce e bun numai este ..De ce oare? De ce  atunci când numai simţi ţi-ai dori să simţi ? De ce simt că tot sufletul meu a ars în Iad ? De ce Dumnezeu m-a lăsat să adun atâtea şi să explodez în lacrimi până la inexistenţa inimii mele ? De ce trec pe lângă oamenii care i-am iubit  şi nu am nici un sentiment?
  
  
  Prieteni , există oare prieteni ?  Toţi au prieteni „adevăraţi” , unde sunt ? Cei ce noi îi numim prieteni sunt nişte simple persoane care îţi fac viaţa frumoasă pentru o secundă iar la nevoie te lasă , acei prieteni care nu îi interesează nici măcar de tine , dar hei .. sunt prietenii tăi . Un filosof a lăsat în urma sa un mare adevăr : Fereşte-mă Doamne de prieteni că de duşmani mă apăr singur ! .. Tu ce  ai alege? Prietenii falşi care te folosesc sau duşmani de temut?..
  
  
  Vedeam suferind copile de 13-14 ani din dragoste , cine v-a făcut dragelor să suferiţi Mikey Mouse?  Să iubeşti este un lucru plăcut dar şi dureros . Nu judec , nu mă intersează de alţi ci doar de mine , să iubeşti este cea mai urâtă formă de aţi exprima adevăratele sentimente , întodeauna vor exista certuri , bătăi , vorbe fără rost, gura lumii care va grăi aur  , această iubire va scoate tot răul din tine la suprafaţă dar şi tot ce ai mai bun , păcat .. Din punctul meu dragostea este un nimic !  Dragostea e ca şi un vierme strivit sau o oglindă spartă , de ce să stau să adun cioburi ? De ce să îmi calc  orgoliul  şi să-mi terfelesc  demnitatea pentru un nimeni ?
  
  
  Oameni , oamenii sunt atât de mulţi într-o lume atât de mică , atât de scârboşi şi de falşi uneori , atât de penibili , atât de tupeişti  .. Dar hei suntem în 2013 , ce poţi cere ? NIMIC !  Oameni sunt pentru ei , nu există prieteni ci doar interese , nu există bunătate ci parşivitate , nu există magie ci trucuri ieftine .  Mă uitam astăzi la aşa zişi mei prieteni , care sufereau .. şi cereau singurătate iar în secunda 2 erau înconjuraţi de persoane , care îţi reproşează  faptul că ei îţi iau apărarea dar tu nu , iar când eşti jicnit îşi bagă  …. În  prietenie , halal oameni , cei care cerşesc atenţie şi like-uri pe site-urile de socializare , se tagg-uiesc , îşi vorbesc cu „iubita” , „scumpa” iar în realitate îi dor gura să dea un „bună ziua „  penibil !
  
  
  De ce ar trebui să-i mai iubeşti ? Adio sentimente, adio „umanitate” , eşti doar o tristă amintire în prezent , dar îţi promit că de acum voi profita de oricine şi de orice ! O scorpie  va lua naştere ..
  

Chemarea

Chemarea

M-am săturat să aştept chemarea

Mai trag un fum şi sting ţigarea

Am obosit să cred că se va schimba ceva

Poate  voi fi  acolo sus cândva

Am iertat şi rănit

Da ştiu , în lumea asta mizerabilă sunt binevenit

Am iubit şi suferit

Poate asta mă face să fiu atât de diferit

M-am săturat să aştept chemarea

Sting chiştocul , opresc regretele

Pun stop şi întorc spatele

Dar mă-ntreb

Oare ea chiar m-a iubit ?

Tineretea ..

Tinereţea – comoara vieţii

Cu toţi am auzit  de acest  cuvânt „tinereţe” , dar oare câţi din noi ne bucurăm de momentele speciale din acest  substantiv comun , acele clipe în care simţim că ne trăsare  organul vital numit „ inimă” , câţi din noi o iubesc şi câţi o detestă , câţi din noi  zâmbesc şi se bucură din plin de fiecare secundă ce se scurge din clepsidra pietrificată  şi câţi ignoră această etapă a vieţi , umbrind-o cu pesimismul mizerabil din această lume prăfuită .

Dacă aş întreba acum 100 de oameni ce este tinereţea mulţi mi-ar spune că  este perioada din viaţa omului între copilărie şi maturitate , ei bine , tinereţea nu este o perioadă a vieţii , este o formă de  a gândi , condiţia voinţei , o forţă de sentimente pure . Tinereţea este o stare de spirit , nu câţiva ani .

În această zi , mi-am propus să acord un mic „ interviu” din viaţa unui tinere „ nemuritoare” .

-         Bună ziua   draga mea  Elena .

-         Bine te-am găsit .

-         Aş dori să ne spui câte ceva despre tine , despre viziunea ta asupra tinereţii .

-          Nu prea sunt multe de spus despre mine , iar în ceea ce priveşte viziunea mea asupra tinereţii , hmm .. nu cred că pot să exprim în cuvinte atâtea trăiri, sentimente. Un asemenea  cuvânt care sună atât de uşor , cântăreşte atât de mult în viaţa noastră  neşlefuită .

-         Ce te face să spui  asta ? Consideri că este important să îţi trăieşti această perioadă ?

-          Viaţa oferă omului un  splendid şi nepreţuit dar – „tinereţea”  plină de tristeţi , de idealuri , de dorinţe , de vise şi speranţe  , de setea de lupta pentru ţelurile noastre, de a cunoaşte din ce în ce mai multe . Până la urmă ,  este  singurul  lucru care nu-l mai regăsim niciodată .

-          Dacă ar fi să dai timpul înapoi , ce ai schimba din perioada asta ?

-         Absolut nimic , mulţi ar  schimba poate greşelile care le-au făcut , momentele care  au asumbrit fericirea , însă eu nu . Dar pot să spun că regret un singur lucru .

-          Care ar fi acela ?

-          Deşi am avut tot de la viaţă , regret momentele în care mă certam cu părinţii mei din cauza încăpăţânării mele, când ei mă învăţau de bine şi eu ii consideram nebuni , momentele în care le spuneam că nu-i mai suport şi că nu mă înţeleg   , sunt adoleşcentă este total firesc să nu ne înţelegem deloc , chiar dacă eu o ţin pe a mea ştiu că au dreptate şi îmi vor binele.

-         Mi-ai putea numi două întâmplări haioase care îţi definesc tinereţea ?

-          Sigur , unul ar fi momentul  în care am învăţat să patinez pentru prima dată , aşa am cunoscut şi sentimentul de ataşare când  am năpustit asupra lui Alexandru ca un om nebun iar al doilea momentul în care m-am pierdut efectiv de părinţii mei şi a trebuit să iau trenul spre casă .

-          Şi  un moment trist ?

-          Hmm, când am realizat că am pierdut ce am iubit  şi nu am luptat pentru a putea recâştiga  ceea ce … astăzi o pot numi o cicatrice .În tinereţe când stările sunt vii şi multe timpul trece încet , plăcut sau neplăcut .

-         La ce nu ai putea renunţa niciodată ?

-          La darul care mi l-a dat Dumnezeu , de a fi veşnic tânăr chiar dacă trupul meu numai are sprijinul necesar şi energia de odinioară . Încetezi să fii tânăr doar în momentul în care nu te mai joci .. atunci pot spune că am îmbătrânit .

-            Ce le-ai putea spune copiilor pesimişti ?

-          Să-şi trăiască tinereţea , să se bucure de fiecare clipă ,pentru ca mai apoi să nu regrete că şi-au irosit .

-          Îţi mulţumim de interviu ,  o zi placută.

-         Şi eu vă mulţumesc . Bună ziua !

SCRISOARE CĂTRE MAMA

             Dragă mamă ,

Este  8 martie, o zi în care îndrăznesc  să-ţi spun cât de mult de iubesc, să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat viaţă, că fac parte din această lume de 16 ani .

Îmi amintesc cu atâta entuziasm  de momentele în care eram acolo sus  jucându-mă cu îngerii  de-a v-aţi ascunselea, sufletul meu  se ascundea într-o „galerie”  de portrete de mame. Am zărit o femeie precum  zeiţa Afrodita, ochii verzi precum roua de dimineaţă de pe iarbă, chip angelic ce exprima atâta bunătate, părul negru  precum întunericul din sufletele oamenilor  trişti.

Am ştiut că ea, o să fii mama mea  şi a nimănui altcuiva, pentru că tu dragă mamă erai persoana care îmi asigura iubire necondiţionată şi siguranţă profundă. Femeia care reprezintă toată lumea pentru mine este mama mea, un chip angelic întipărit în sufletul meu, persoana care-mi dă putere şi încredere în mine, îmi colorează viaţa când este  sumbră .

 Am ştiut că  nu o să mai rătăcesc printr-o galerie de potrete singură şi tristă,mi-am găsit un suflet care să-mi poarte de grijă  . Mi-aş dori doar să dau timpul cu 16 ani să-mi amintesc clipele când eram doar un micuţ „bob de fasole” şi stăteam în burtica ta  dorind să ies ,  să  pot rosti din nou primele cuvinte „mamă , tată” … Nu aş putea să-mi exprim toata mulţumirea şi recunoştinţa pentru că mi-ai dat viaţă .

Am  încep prin aţi  spune că eşti cel mai bun gând al meu , eşti haina care mă îmbracă atunci când toţi mă lasă baltă , bandajul care-l pun pe rană când sângerez la pământ lipsit de vlagă , glasul ce-l aud  atunci când tot în jur a tăcut , când este tot „filmul” negru , zâmbetul  meu dintr-o noapte mizerabilă , persoana drăgăstoasă, sensibilă, calmă, directă.

Mai învăţat să zâmbesc şi atunci când sufletul meu plânge,  să iert şi să nu uit că viaţa merge înainte, că tu dragă mamă eşti camaradul meu în acest război  numit „viaţă”  ,  mai învăţat să zbor atunci când mulţi mi-au frânt orice speranţă , să cred în mine şi să pun pasiune în ceea ce fac , să iert şi să trec mai departe pentru că fiecare secundă irosită reprezintă timpul din clepsidră.

 Iubirea ta, dragă mamă,  este nepreţuită, este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă şi expus publicului, toată lumea fiind fermecată de frumuseţea acestuia. Dacă aş putea să  te  desenez o floare gingaşă ai fi,  un  trandafir pe care l-aş putea mirosi, să simt mereu căldura ta  aparte. Alături de mama mea  bolta vieţii mele e mereu liniştită si senină fără urmă de nori.

Mama dragă,  esti o floare sfântă, un înger păzitor, dar mai presus de toate îmi eşti  şi prietenă. Eşti ca o carte de poveşti ce îmi dezvăluie ce este bine si ce este rău, ce  este  frumos sau urât, ce lucruri sunt cinstite şi care nu.  Ochii  tăi îmi sunt tatuaţi în suflet,  nu ştiu cum reuşeşti mereu să îmi faci lumea colorată, cum reuseşti să pictezi aşa de frumos fiecare secundă când eşti în preajma mea, fiecare cuvânt spus parcă este o melodie.

Eşti lumina  vieţii mele ce nu se stinge niciodată, ce străluceşte în mine ca steaua de pe cer, eşti leagănul de poveşti ce mi-a mângaiat copilăria şi a făcut ca orice zi petrecută alături de ea să fie o zi de basm. Eşti luceafărul ce apare in noaptea misterioasă reuşind să dezvăluie totul cu lumina lui.

Mămico, eşti totul pentru mine  şi îţi mulţumesc că sunt copilul tău. Nu cred că aceste umile cuvinte reprezintă  tot ceea ce eu simt cu adevărat ,  îmi doresc doar ... să nu pleci vreodată din viaţa mea.

Aş vrea totuşi să închei această scrisoare cu nişte versuri :

O, mamă, dulce mamă, din războiul de vremi

Din cenuşa lumii tu mă chemi,

Să-mi rosteşti că mă iubeşti ,

Şi sufletul să mi-l îmblânzeşti .

Îmi pare rău că îndrăznesc să te compar,

Cu chipul mamei din icoană.

Sunt prunc de Dumnezeu,

Iar pentru mine, tu, eşti mamă.                                              

Te iubesc mămico ,  cu dragoste  a ta fiică .

Aceasta scrisoare o puteti regasi in revista Ecochim Rm.Valcea 2013  .( Va multumesc pentru vizualizari si sustinere )