Nu vreau sa para un cliseu,nu vreau sa crezi ca o sa fie doar o poveste de "iarna",dar te vreau !
Da,te vreau,nu pentru o zi,o luna,un an..te vreau pentru o viata. Deseori mi s-a spus ca dragostea e cel mai frumos sentiment , ca dragostea este oglinda sufletului insa nimeni nu a spus ca dragostea este un mic kamikaze al iernii,un razboi intre inima si creier.
-Iubesti ?
-Da,viata,aerul,fluturii,soarele..
-Maria,spune-mi, ai face nebunia de a cladi un viitor alaturi de mine?
-Pentru ca imi esti prieten,frate,tata,oglinda propiei persoane,da! As face orice nebunie alaturi de tine doar sa pot zambi..
Uneori din dorinta de a cladi ceva ,pierdem esentialul : imprevizibilul de maine,speranta de ieri si iubirea de azi.Asa ca , dragul meu cititor ia loc,aseaza-te confortabil ,am sa-ti spun o poveste :
Maria Rovetto , tanara studenta la psihologie,pasionata de arta frumosului si o adevarata creatoare a acesteia ,de-a lungul timpului a invatat ca arta,arta frumosului inseamna a iubi cu suflet , a te dedica cu toata fiinta persoana iubite si nu doar a o iubi cateva ore,pana si arta dragostei este o aventura,trebuie sa o descoperi usor,centimetru cu centimetru,sa-i simti bataile inimii si sangele cum pulseaza de placere.
A invatat ca daca un barbat nu este hotarat in ati fi partener de drum,este mai usor sa spuna de la bun inceput decat sa fie absent la mijlocului drumulu. A invatat ca un barbat isi va alege mereu femeia propiei nebunii ,femeia cea mai simpla,rabdatoare,iubitoare,inteleapta,sireata cand trebuie, ca atunci cand se va privi isi va citi in femeia aleasa propia nebunie,gingasie ,rabdare se va privi ca intr-o oglinda si va stii ca ea ,este cea care il completeaza.
Sfat : Daca ai de gand sa o dezamagesti adu-ti aminte ca ea,este cea care ti-a dat aripi sa renasti cand sufletul tau era intr-un cavou funebru,ca ea a fost patura ta cand frigul ti-a facut inima de gheata,ea este cea care te-a reinviat cand toata sperantele s-au stins ca si tigarea ta .
- Ce-ti face sufletul,mai intreaba de mine?
- Arde,la fel ca dorinta de ati saruta fiecare parte a corpului tau ! (imi zise pe un ton hotarat dar totusi calm)
Am iubit minciunile tale iubitule,modul in care m-ai mintit tot timpul a fost unul in care as fi putut supravietui,pacat ca dincolo de minciuni nu ai putut fi sincer cu mine,cu tine !
Am iubit momentul in care faceam dragoste fara sa ne pese de timpul care a trecut in defavoarea noastra,pacat,te-ai risipit pe drum .
Am iubit modul in care m-ai invatat sa invat,trist ca tu,dragul meu iubit,ai uitat ca noi doi,am ajuns sa fim singuri in doi.
Asadar dragul meu,hai sa vorbim despre nimic. Nimicul meu e frumos,unic,de neinlocuit,al tau cum e? Trist ? Melancolic? Funebru ?
Defapt,hai sa iti povestesc viata mea fara tine in ea. Am cunoscut oameni noi,mi-am facut noi prieteni,am respirat aer proaspat,am zambit in mod firesc fara sa mai imi ascund tristetea si depresia in care am fost,am renascut dragul meu .
Si totusi,iti multumesc pentru femeia care am devenit,fara tine as fi ramas doar o copila naiva,cu sperante false,iluzii si vise cladite din basmele scrise de autorii care au ajuns sa iubeasca in mod absolut,orbesc,divin.
E interesant modul in care marii autori au iubit,au simtit totul pana in maduva spinarii,pana in cea mai profunda celula din organism,au iubit pana nu au mai avut ce iubi si dincolo de fizic,au iubit ceva ce noi,nu am putut iubi sau poate nu vrem sa iubim, reflectia noastra in persoana de langa noi.
Ai fost ca un virus,unul care m-a imbolnavit incet dar sigur,care m-a facut dependenta de medicamente,dependenta de propiul sau remediu,tot tu dragul meu ai fost cel care mi-ai trezit orice senzatie,orice simt si totodata orice sentiment.
Defapt,te-am iubit dragule cu tot cu defecte,iar acum dupa atat de mult timp,imi cer iertare ca am renascut,ca te-am uitat si te-am aruncat la "ghena de gunoi" .
Stii,o data cu trecerea timpului,am cunoscut oameni noi,care au ajuns sa vada in mine un adevarat confident,iar eu,la randul meu am ajuns sa vad in ei mai mult decat simple cunostiinte.
Asadar,acesti prieteni au devenit o piesa din puzzle-ul meu ,cei drept incomplet,dar de calitate,NU CANTITATE asa cum mi-ai spus candva .
Am sa-ti spun o scurta povestioara :Dorothy Adams ,o tanara pasionata de arta ,dar o arta abstracta,neinteleasa de noi,cei lipsiti de viziunea lumii ,iar el, Joseph Strenves,student la medicina veterinara, doi tineri ce nu au avut nimic in comun,si totusi au trait printr-o pasiune inexplicabila,aproape toxica.
Joseph a numit aceasta pasiune "Elixirul tineretii", pasiune comparata adesea cu veninul unei veritabile cobre regale,pasiune care l-a facut sa se simta in viata si tot aceasta pasiunea la facut pe Joseph sa realizeze ca dragostea este o sabie cu doua taisuri,ori o manuiesti cu iscusinta,ori nu intri in razboi pentru ca multi se arata viteji dupa razboi si pentru ca devii dependent,orb sau chiar prost in iubire.
- Ce reprezint eu pentru tine?
- O oglinda,indiferent din ce sunt facute sufletele noastre, al meu si al ei sunt
la fel. ( a raspuns dupa o lunga tacere )
Dupa atat de mult timp vreau sa-ti multumesc pentru ce sunt azi,un om de gheata,rece si indiferenta,atenta la cele mai mici gesturi pentru ca dragul meu,ratiunea si iubirea niciodata nu se impaca,iar eu am decis sa merg mai departe .
Precum o oglinda care s-a spart,niciodata nu o sa putem sa o reconstruim,ci o sa cumparam alta,asa si cu noi ,dupa atat de mult timp am reusit sa te iert,si sa ma iert ca am crezut in cuvintele tale !
Astazi,incep o noua viata alaturi de el,de alti oameni care ma-nconjoara buni sau rai,oameni ! :)
