Deşi am primit-o drept cadou, cartea la prima vedere îţi poate părea puţin neinteresantă.
Titlul operei aminteşte de întrebarea retorică pe care Sf. Apostol Petru o adresează Mântuitorului Iisus Hristos " Quo Vadis,Domine?" (" Încotro,Doamne?")
Roman dedicat creştinilor,totodată al unei frumoase şi tumultoase poveşti de iubire, Quo Vadis relatează persecuţiile suferite de creștini în perioada lui Nero .
Întors din războiul din Asia Minor, tribun militar și patrician Marcus Vinicius îşi vizitează pe unchiul ,Petronius, prieten al împăratului Nero, un estet și iubitor de artă, căruia îi destăinuie dragostea pe care o nutrea față de Ligia, tânără creștină, pe care o întâlnise în casa generalului Aulus Placidus. În sprijinul nepotului său, Petronius pune la cale aducerea Ligiei în palatul imperial. Aceasta ajunge sub aripa ocrotitoare a lui Acte, fosta amantă a lui Nero.
În timpul unui festin Vinicius, aflat sub influența lui Bacchus, devine prea insistent față de Ligia. Tânăra este salvată de credinciosul ei servitor, Ursus și dusă înapoi acolo unde își petrecuse tinerețea, în cercul de adepți ai noii credințe: creștinismul.
Mâniat şi totodată cuprins de numeroase ipoteze că nu o să o mai vadă Vinicius apelează din nou la unchiul său,Petronius care la rândul său apelează la grecul Chilon Chilnides,convins că Ligia se află refugiată între creștini. Între timp moare micuța fiica a lui Nero, moarte de care este acuzată Ligia prin presupuse farmece, în perioada când a locuit la palat.
Într-o noapte, Vinicius, împreună cu Chilon și gladiatorul Kroton, merg în cimitirul Ostrianum unde se adunau creștinii, unde o văd pe Ligia. Planul lui Vinicius de răpire a tinerei este dejucat de Ursus, care se dovedește un bun apărător. În cele din urmă, cei doi îndrăgostiți se întâlnesc în sânul comunității creștine și-și împărtășesc reciproc afecțiunea.
Îndrumată de Apostolul Petru, Ligia începe să-l ocolească pe Vinicius, neacceptând-l decât atunci când acesta va accepta religia ei.Acesta realizează că nu poate renunța la dragostea față de Ligia, patricianul vine la Pavel din Tarsus și își declară dorința de a se converti la creștinism. Cei doi sunt binecuvântați de A postolul Petru, care ulterior îl botează în această credință pe tânărul roman.
Îl putem observa în roman pe Nero,un împărat meschin, incompetent și crud, dar manipulat prin lingușirile și uneltirile curtenilor săi citind un poem care evoca arderea Troiei, ca apoi și Roma să fie cuprinsă de flăcări.
Acuzați de acest dezastru, creștinii sunt supuși prigoanei de către împăratul cel nebun (adevăratul autor al faptei abominabile prin care voia să-și asigure memoria posterității). Printre creștini, este arestată și Ligia, care se îmbolnăvește grav și își pierde cunoștința. Tot mai mulți creștini sunt uciși în public, sfâșiați de lei în arenă, spre plăcerea mulțimii spectatorilor. Vinicius luptă în zadar pentru a o elibera pe Ligia, dar aceasta era păstrată de crudul Nero pentru spectacolul final. În acest spectacol, îl vedem pe Ursus în arenă care ucide un taur cu mâinile goale. Entuziasmată, mulțimea strigă Îndurare!, iar Nero este nevoit să o elibereze pe tânăra creștină.
Vinicius și Ligia se refugiază în Sicilia dar, înainte de plecare, îl avertizează pe Apostolul Petru să părăsească Roma deoarece îl așteptă pedeapsa cu moartea pentru ajutorul acordat creștinilor. Temându-se de răzbunarea împăratului, Petronius se sinucide, iar în final, Nero este asasinat.
Citate :
- Să iubești nu e suficient, trebuie să știi să înveți pe altul arta dragostei. Plăcerea o simte și plebea, chiar și animalele. Omul adevărat, însă, tocmai prin asta se deosebește de animale. El transformă dragostea într-o artă nobilă și, bucurându-se de ea, e conștient de valoarea ei divină. Astfel, nu-și satisface trupul, ci și sufletul.
- Nu cunosc nici lumea,nici viaţa. La şcoală însă mi s-a spus că fericirea constă în a face voia zeilor şi că deci, depinde de noi să fim fericiţi. Eu cred că nu e aşa şi că nu există decât o fericire ,independentă de voinţa noastră : amorul .
- O femeie frumoasă pretuieşte mult;iar când ai norocul ca aceea femeie să te iubească,nu există aur cu,care s-o poţi plăti.Într-un cuvânt, ţin în mână o cupă fermecată,din care sunt decis să beau,până îmi vor îngheţa buzele.
- Fericirea este întotdeauna acolo unde o găsește omul.
