Chemarea

Chemarea

M-am săturat să aştept chemarea

Mai trag un fum şi sting ţigarea

Am obosit să cred că se va schimba ceva

Poate  voi fi  acolo sus cândva

Am iertat şi rănit

Da ştiu , în lumea asta mizerabilă sunt binevenit

Am iubit şi suferit

Poate asta mă face să fiu atât de diferit

M-am săturat să aştept chemarea

Sting chiştocul , opresc regretele

Pun stop şi întorc spatele

Dar mă-ntreb

Oare ea chiar m-a iubit ?

Tineretea ..

Tinereţea – comoara vieţii

Cu toţi am auzit  de acest  cuvânt „tinereţe” , dar oare câţi din noi ne bucurăm de momentele speciale din acest  substantiv comun , acele clipe în care simţim că ne trăsare  organul vital numit „ inimă” , câţi din noi o iubesc şi câţi o detestă , câţi din noi  zâmbesc şi se bucură din plin de fiecare secundă ce se scurge din clepsidra pietrificată  şi câţi ignoră această etapă a vieţi , umbrind-o cu pesimismul mizerabil din această lume prăfuită .

Dacă aş întreba acum 100 de oameni ce este tinereţea mulţi mi-ar spune că  este perioada din viaţa omului între copilărie şi maturitate , ei bine , tinereţea nu este o perioadă a vieţii , este o formă de  a gândi , condiţia voinţei , o forţă de sentimente pure . Tinereţea este o stare de spirit , nu câţiva ani .

În această zi , mi-am propus să acord un mic „ interviu” din viaţa unui tinere „ nemuritoare” .

-         Bună ziua   draga mea  Elena .

-         Bine te-am găsit .

-         Aş dori să ne spui câte ceva despre tine , despre viziunea ta asupra tinereţii .

-          Nu prea sunt multe de spus despre mine , iar în ceea ce priveşte viziunea mea asupra tinereţii , hmm .. nu cred că pot să exprim în cuvinte atâtea trăiri, sentimente. Un asemenea  cuvânt care sună atât de uşor , cântăreşte atât de mult în viaţa noastră  neşlefuită .

-         Ce te face să spui  asta ? Consideri că este important să îţi trăieşti această perioadă ?

-          Viaţa oferă omului un  splendid şi nepreţuit dar – „tinereţea”  plină de tristeţi , de idealuri , de dorinţe , de vise şi speranţe  , de setea de lupta pentru ţelurile noastre, de a cunoaşte din ce în ce mai multe . Până la urmă ,  este  singurul  lucru care nu-l mai regăsim niciodată .

-          Dacă ar fi să dai timpul înapoi , ce ai schimba din perioada asta ?

-         Absolut nimic , mulţi ar  schimba poate greşelile care le-au făcut , momentele care  au asumbrit fericirea , însă eu nu . Dar pot să spun că regret un singur lucru .

-          Care ar fi acela ?

-          Deşi am avut tot de la viaţă , regret momentele în care mă certam cu părinţii mei din cauza încăpăţânării mele, când ei mă învăţau de bine şi eu ii consideram nebuni , momentele în care le spuneam că nu-i mai suport şi că nu mă înţeleg   , sunt adoleşcentă este total firesc să nu ne înţelegem deloc , chiar dacă eu o ţin pe a mea ştiu că au dreptate şi îmi vor binele.

-         Mi-ai putea numi două întâmplări haioase care îţi definesc tinereţea ?

-          Sigur , unul ar fi momentul  în care am învăţat să patinez pentru prima dată , aşa am cunoscut şi sentimentul de ataşare când  am năpustit asupra lui Alexandru ca un om nebun iar al doilea momentul în care m-am pierdut efectiv de părinţii mei şi a trebuit să iau trenul spre casă .

-          Şi  un moment trist ?

-          Hmm, când am realizat că am pierdut ce am iubit  şi nu am luptat pentru a putea recâştiga  ceea ce … astăzi o pot numi o cicatrice .În tinereţe când stările sunt vii şi multe timpul trece încet , plăcut sau neplăcut .

-         La ce nu ai putea renunţa niciodată ?

-          La darul care mi l-a dat Dumnezeu , de a fi veşnic tânăr chiar dacă trupul meu numai are sprijinul necesar şi energia de odinioară . Încetezi să fii tânăr doar în momentul în care nu te mai joci .. atunci pot spune că am îmbătrânit .

-            Ce le-ai putea spune copiilor pesimişti ?

-          Să-şi trăiască tinereţea , să se bucure de fiecare clipă ,pentru ca mai apoi să nu regrete că şi-au irosit .

-          Îţi mulţumim de interviu ,  o zi placută.

-         Şi eu vă mulţumesc . Bună ziua !

SCRISOARE CĂTRE MAMA

             Dragă mamă ,

Este  8 martie, o zi în care îndrăznesc  să-ţi spun cât de mult de iubesc, să-ţi mulţumesc pentru că mi-ai dat viaţă, că fac parte din această lume de 16 ani .

Îmi amintesc cu atâta entuziasm  de momentele în care eram acolo sus  jucându-mă cu îngerii  de-a v-aţi ascunselea, sufletul meu  se ascundea într-o „galerie”  de portrete de mame. Am zărit o femeie precum  zeiţa Afrodita, ochii verzi precum roua de dimineaţă de pe iarbă, chip angelic ce exprima atâta bunătate, părul negru  precum întunericul din sufletele oamenilor  trişti.

Am ştiut că ea, o să fii mama mea  şi a nimănui altcuiva, pentru că tu dragă mamă erai persoana care îmi asigura iubire necondiţionată şi siguranţă profundă. Femeia care reprezintă toată lumea pentru mine este mama mea, un chip angelic întipărit în sufletul meu, persoana care-mi dă putere şi încredere în mine, îmi colorează viaţa când este  sumbră .

 Am ştiut că  nu o să mai rătăcesc printr-o galerie de potrete singură şi tristă,mi-am găsit un suflet care să-mi poarte de grijă  . Mi-aş dori doar să dau timpul cu 16 ani să-mi amintesc clipele când eram doar un micuţ „bob de fasole” şi stăteam în burtica ta  dorind să ies ,  să  pot rosti din nou primele cuvinte „mamă , tată” … Nu aş putea să-mi exprim toata mulţumirea şi recunoştinţa pentru că mi-ai dat viaţă .

Am  încep prin aţi  spune că eşti cel mai bun gând al meu , eşti haina care mă îmbracă atunci când toţi mă lasă baltă , bandajul care-l pun pe rană când sângerez la pământ lipsit de vlagă , glasul ce-l aud  atunci când tot în jur a tăcut , când este tot „filmul” negru , zâmbetul  meu dintr-o noapte mizerabilă , persoana drăgăstoasă, sensibilă, calmă, directă.

Mai învăţat să zâmbesc şi atunci când sufletul meu plânge,  să iert şi să nu uit că viaţa merge înainte, că tu dragă mamă eşti camaradul meu în acest război  numit „viaţă”  ,  mai învăţat să zbor atunci când mulţi mi-au frânt orice speranţă , să cred în mine şi să pun pasiune în ceea ce fac , să iert şi să trec mai departe pentru că fiecare secundă irosită reprezintă timpul din clepsidră.

 Iubirea ta, dragă mamă,  este nepreţuită, este ca un tablou ce merită să fie pus în ramă şi expus publicului, toată lumea fiind fermecată de frumuseţea acestuia. Dacă aş putea să  te  desenez o floare gingaşă ai fi,  un  trandafir pe care l-aş putea mirosi, să simt mereu căldura ta  aparte. Alături de mama mea  bolta vieţii mele e mereu liniştită si senină fără urmă de nori.

Mama dragă,  esti o floare sfântă, un înger păzitor, dar mai presus de toate îmi eşti  şi prietenă. Eşti ca o carte de poveşti ce îmi dezvăluie ce este bine si ce este rău, ce  este  frumos sau urât, ce lucruri sunt cinstite şi care nu.  Ochii  tăi îmi sunt tatuaţi în suflet,  nu ştiu cum reuşeşti mereu să îmi faci lumea colorată, cum reuseşti să pictezi aşa de frumos fiecare secundă când eşti în preajma mea, fiecare cuvânt spus parcă este o melodie.

Eşti lumina  vieţii mele ce nu se stinge niciodată, ce străluceşte în mine ca steaua de pe cer, eşti leagănul de poveşti ce mi-a mângaiat copilăria şi a făcut ca orice zi petrecută alături de ea să fie o zi de basm. Eşti luceafărul ce apare in noaptea misterioasă reuşind să dezvăluie totul cu lumina lui.

Mămico, eşti totul pentru mine  şi îţi mulţumesc că sunt copilul tău. Nu cred că aceste umile cuvinte reprezintă  tot ceea ce eu simt cu adevărat ,  îmi doresc doar ... să nu pleci vreodată din viaţa mea.

Aş vrea totuşi să închei această scrisoare cu nişte versuri :

O, mamă, dulce mamă, din războiul de vremi

Din cenuşa lumii tu mă chemi,

Să-mi rosteşti că mă iubeşti ,

Şi sufletul să mi-l îmblânzeşti .

Îmi pare rău că îndrăznesc să te compar,

Cu chipul mamei din icoană.

Sunt prunc de Dumnezeu,

Iar pentru mine, tu, eşti mamă.                                              

Te iubesc mămico ,  cu dragoste  a ta fiică .

Aceasta scrisoare o puteti regasi in revista Ecochim Rm.Valcea 2013  .( Va multumesc pentru vizualizari si sustinere )