Am iubit-o !

Dragã D,

 Este pentru prima datã când îți scriu și nu știu cum sã încep ,dar simt nevoia de a-ti spune tot ce am pe suflet.

E iarnã ,anotimpul schimbãrii ,anotimpul în care inima mea nu are aripi,nu mai simte și e din ce in ce mai rece ,ca un țurțure de gheațã .

E iarnã și simt cum tot frigul îmi pãtrunde în vene,mușchi,articulații,organe și în sentimente. Recunosc dragã D, îmi e dor ,dor sã trãiesc lângã el,dor sã fiu a lui,sã-l simt în pori,în respirație în sânge,dor sã simt cum îmi arde trupul .

 Mã-ntreb de ce-mi spun mereu cã sunt goalã fãrã el? Cândva îmi spunea :" Am iubit-o!" deci,dragã D,asta e pentru el.

 Am iubit mai presus de orice,am iubit pânã nu am mai avut ce iubi,am iubit aerul,parfumul,frumosul,arta lui,pasiunea și devotamentul lui fațã de tine dragã D.

Iar acum tind sã scriu și despre mine,despre sufletul meu ce simt cum putrezește scufundându-se în alcool ,asta dragã D, este despre singurãtatea acestui anotimp ,despre cum sufletul meu îngheațã pe zi ce trece.

Ofranda pentru zei

                                                                    

    Iubesc bărbaţii pentru că mă hrănesc cu amorul din ei,pentru mâinile puternice care mă cuprind în  universul lor,pentru fiecare sărut otrăvit oferit din iubire,pentru că le simt pulsul crescând a fiecare atingere,pentru fiecare clipă petrecută în „Grădina Zeilor”,pentru că sunt atât de diferiţi şi totuşi sunt la fel,pentru că noi femeile ne tragem din coastele unui bărbat,pentru că mi-au frânt inima,dar întodeauna le-am frânt-o mai tare, pentru că îmi place să îi privesc cum îşi adună cu lacrimi în ochi ultimele bucăţele de suflet, pentru că atunci când mă plictisesc îmi place să le aud vocea groasă şi autoritară ,pentru că îi lasăm să creadă că ei domină dar întodeauna avem ultimul cuvânt.

 Bărbaţii au fost creaţi de Dumnezeu pentru a venera femeia,a o iubi şi aprecia,ai oferi clipe de plăcere şi  durere,de a fi prima iubire şi ultima a unei minunate femei. Prima iubire a  unei femei  va fi specială ,pentru că noi femeie vom avea ceva pus deoparte pentru prima persoană care ne-a pătruns în inima şi ne-a facut să simţim acel ceva special ...nu se uită mai ales când acea persoană tot vine şi pleacă din viaţa ta..atunci iubeşti cu suflet de copil,cu inocenţă.Alături de aceea persoană descoperi sentimente care nu le-ai mai avut până acum : gelozie,bucuria,tristeţea, fericirea pentru o clipă şi uiţi de tot din jurul tău prin magia unui sărut..în ea găseşti liniştea,consolarea atunci când totul ţi se pare că nu mai are rost cu toate astea, am ajuns să cred că dragostea a fost dată de zei,pentru a ne face mult rău unuia celuilalt,  în două cuvinte distrugere totală.

Îmi amintesc acea noapte a noastră de mai,în care am simţit plăcerea de a fi femeie ,acea noapte în care hazardul şi dragostea m-au ajutat să descopăr o latură a firii mele, clipe de neuitat şi  o dimineţă plină de zâmbete şi îmbrăţişări.

-          Ce face minunata mea zeiţă ? m-a întrebat cu o voce groasă

-           Minunat , mulţumesc pentru o noapte încântătoare ! am răspuns pe un ton sfios dar dulce.

După un larg şir de complimente oferite reciproc,m-am ridicat din pat şi am plecat spre scenă,însă nu înainte de ai oferi un sărut cu mult venin.Se spune că femeia este ajutorul diavolului,dar oare aşa să fie ? 

Sunt femei care spun : „Mă vei iubi o viaţă întreagă” , altele spun „Pentru tine merg pe calea pierzaniei” sunt atât de multe moduri de aş exprima dependenţa iubirii.

Privind dulcele amar prins în negreaţa cafelei alături de colegii mei,lovesc liniştea  spunând:

-          O minunată piesă ,un minunat debut … Memoriile gheişei „Sakura” !

-          Iar tu vei fi gheişă ,draga mea !

-          O gheişă, am răspuns nedumerită,o femeie a nimănui dar a tuturor .

-          Exact,un copil care a devenit femeie .

În viziunea mea o gheişă  înseamnă un copil transformat într-o femeie,o femeie care sfârşeşte prin culoare. Un om până să ajungă o mască,o femeie care a avut suflet până a căpătat altele, ură şi silă,dar şi plăcerea de a vedea un bărbat care încearcă să domine şi să creadă că merită tot!

O gheişă nu-şi vinde trupul,oferă plăcere,se joacă,iubeşte o seară  apoi pleacă şi uită .

-          Îţi doresc mult noroc în acest rol , mi-a spus colegul meu de breaslă  .

-          Oameni slabi cred în noroc,cei puternici în muncă şi recompense !

-          Adevărul este că un artist se hrăneşte prin aplauzele şi dragostea publicului,draga mea Victoria,iar tu eşti un artist complet.

-          Nu am curajul să pretind asta,pentru că nu eu sunt cea care îşi spune rolul, eu sunt un  simplu pasager . El trăieşte prin mine,asta înseamnă a fi artist în teatru, să mori şi să renaşti pentru a da naştere personajului tau ! 

După o lungă discuţie în contradictoriu  cu Aaron şi repetiţiile pentru debutul  piesei „Memoriile gheişei Sakura”,m-am lăsat păgubaşă fiecare avea ideile sale în ceea ce priveste exprimarea artei prin teatru.

Simţeam nevoia  unui moment de extaz şi fără să ezit m-am întors la cel care mă venera,primul ales Casian.

Nu ştiu cum iubesc alte femei, dar eu iubesc la intensitate maximă,duc totul la extrem,simt cum orice moment  de iubire se scurge prin fiecare celulă şi atom din corpul meu.O iubire obsesivă,toxică aş putea spune,odată ajunsă nu o mai pot scoate din sistem .

O femeie oferă tot şi îşi reia aceea iubire impecabilă,în fond iubirea unei femei este ca un ocean plin de mistere şi comori.

Am deschis uşa,petale de trandafiri erau aşternute cu multă pasiune şi patimă pe podea,duceau către dormitor, un miros de mere caramelizate aşa cum numai bunica mea ştia să le facă mă-mbăta,o inimă şi o sută unul trandafiri îi dădeau strălucire unei camere fără voce  şi un bilet de la el.

                                    „Iubita mea,micuţa mea Afrodita,

Mi-ai dat nimic dar te-am îndrăgit ca şi cum mi-ai dat totul. Ţi-am gustat veninul iar acum mă simt pierdut,dependent de iubirea ta, mi-ai pus praf de stele pe trupul meu neînsufleţit, mai prins ca un drog iar acum a venit momentul să te consum zilnic.Tu ai fost punctul meu de legătura dintre realitate şi vis, m-ai ancorat în universul tău perplex, unic si murdar, nedemn de iubirea şi afecţiunea mea. Nedemn de atingerile mele,nemeritat de sufletul meu. M-ai iubit,mă iubeşti  aşa cum nimeni nu a făcut-o , m-ai strâns la piept deşi eram doar un străin inimii tale,lasă-mă să fiu al tău, lasă-mă să fiu ofrandă pentru Afrodita..

                                                                                                            Casian !”

Un moment desprins parcă dintr-o piesă de teatru,n-am să plâng,am să mulțumesc Domnului că mi-a dat şansa să cunosc o simplă liniște sufletească.
Liniştea asta mă cuprinde oricând el se află alături, oricând îi simt mirosul. Mirosul sufletului său inspiră stabilitate.

Rememorez cu o plăcere dinamică, toate minutele  care au urmat,pline de pasiune,de iubire,de “sălbăticie” prin care trupurile noastre au vorbit, am simţit cum  trupul său ardea în  flăcări şi se incendia la săruturile pătimaşe lăsate într-un corp perfect.

Mă sorbea  din priviri,acele priviri jucăuşe şi blânzi pe care numai un îndrăgostit le avea ,atunci m-am încumetat să-ntreb :

-          De ce mă iubeşti ?  Dacă într-o zi o să plec din viaţa ta mizerabilă şi demnă de dispreţ?

-          Pentru că te iubesc,nu îi pot dicta inimii. Nu sunt dictator,însă te iubesc. Nu cum ţi-au spus ei că e iubirea, nici eu nu ştiam asta – dar iubirea nu face lucrurile mai frumoase.. Nu suntem aici să facem lucrurile perfecte. Fulgii de zăpădă sunt perfecţi. Stelele sunt perfecte. Nu noi ! Suntem aici doar să iubim şi să murim,iar dacă o să pleci să-ţi aduci aminte că cineva şi-ar fi dat viaţa să te aibe măcar o secundă din viaţa lângă el .

-           Ai suferi dacă aş pleca ?

-          Enorm, când o relaţie se sfârşeşte, unul din cei doi sufera. Dacă nu suferă nici unul, înseamnă că nu a fost niciodată iubire  doar atracţie, vocea trupurilor.. dar dacă suferă amândoi înseamnă că iubirea încă nu s-a sfârşit.

-          Însemn atât de mult pentru tine ?

-          Noi doi,suntem precum ochiul şi mâna. Când ochiul plânge mâna este cea care-i şterge lacrimile formate din 99% sentimente şi 1% apă iar  atunci când mâna se loveşte ochiul este cel care îşi dezlănţuie suferinţa .

-           Deci, sunt un rău pentru tine ?

-           Un rău necesar,cu tine este rău însă fără tine ar fi Iadul pe pământ.

       M-am ridicat din pat îndreptându-mă către bucătărie,pe pervaz era o rândunică ce spunea una din poveştile auzite de către călători,un minunat cântec ce mi-a umplut inima de fericire .

        Mă pregăteam pentru marele debut al capodoperei,simţeam cum fiecare suflet din acea sală mă hrănea,privirele tuturor bărbaţiilor aţintite asupra trupului meu afrodiziac şi   vrăjiţi de vocea mea calmă,dulce şi suavă ,simţeam invidia femeilor care îmi mângâia mândria şi orgoliul meu femeiesc, mai mult decât atât am renăscut odată cu personajul meu, m-am dezbrăcat de orice sentiment  furie,iubire,fericire,dezamăgire .. toate care s-au pierdut în abisul sufletului,dar care au rămas tatuate în inima mea . Acele tatuaje care îşi pierd din aspect în fiecare zi dar care însă îmi doream să le recolorez,suntem oameni rănim ceea ce iubim,iubind.

       După terminarea  piesei,toată sala era în picioare,chiar un producător al unei faimoase m-a felicitat chiar mai mult,mi-a propus să fiu personajul pricipal dintr-un serial foarte renumit din New Orlens. Plină de entuziasm,am acceptat fără să stau de două ori pe gânduri. Plecarea era în 5 zile, ultimele 5 zile de plăcere şi de a procupra amintiri.

Mă gândeam cum trebuia să-i dau vestea lui Casian, am găsit uşa deschisă. Am intrat în camera şi l-am văzut  ghemuit în colţul în care fusese cândva un pat plin de pasiune. Stătea de-a dreptul pe podea, cu spatele lipit de perete, cu mâinile încrucişate pe genunchii albi, osoşi.

-          Ştiu ce vrei să-mi spui,am aflat de la Aaron .

Ochii de un verde ofilit,ca frunzele de toamnă  îi erau umezi. M-am apropiat încet şi m-am aşezat lângă el. I-am atins cu vârful degetelor părul, dar el mi-a dat mâna la o parte fără să mă privească măcar, mulţumind pentru iubirea care i-am oferit-o.

-          Îmi pare rău,însă este o şansă unică iar eu nu o să o ratez, ca marii zei ei vin pe pământ doar să iubească şi să provoace război  . Casian,iubirea este o iluzie, prea frumoasă ca să nu doară. E un sentiment confuz şi chinuitor, unori egoist cere mult şi oferă prea puţin.

-          Nu-ţi voi spune “Adio”, sau la “ La revedere !” ci doar  “ Pe curând !” , aş fi vrut să te fac să simţi ce înseamnă cu adevărat să iubeşti ca un nebun,ca un om ce numai sunt,ca un soldat în război,însă tu mai folosit ca pe o marionetă şi ai lăsat ca iubirea din tine să putrezească şi să se transforme în regret, să nu uiţi TE IUBESC !

-           Am dăruit vagoane de iubire şi timp fără să aştept vreo clipă să le primesc înapoi,însă te-am iubit pentru faptul că mai venerat,este o creaţie a LUI şi pentru că fără să vreau mă trag din strămoşul tău  !

-           Mă doare că te las să pleci aşa,însă eu am fost decât o plăcere …

   După un conflict destul de aprins cu cel pe l-am iubit,am hotărât că este mai bine să plec din casă,şi să mă retrag într-un loc retras,unde să-mi aştern gânduri  care se revoltau ca un uragan .

    Momentul plecării a fost mai mult decât binevenit, am reuşit să mă afirm,să devin o femeie puternică,cunoscută,iubită de către public şi mai ales  o femeie care a rănit sufletele nevinovate doar pentru a-l uita, însă  de-a lungul timpului am înţeles că iubirea,amintirile depind de noi, de acţiunile noastre, de gânduri, cuvinte şi răspunsuri. De gesturi şi oameni. De câteva zile mă tot întreb cum încap atâtea amintiri în noi? Cum de nu fug din suflete şi din gânduri, cum de iau naştere? Cum ar arăta o viaţă fără amintiri? Noi ne suntem propriile amintiri. Amintirile respiră prin eul de ieri, prin eul din copilărie, prin eul de azi care mâine va deveni un eu deja trecut…şi alături de propriul eu se află ei-oamenii- care de fapt ne îmbracă amintirile şi ni le grupează în amintiri calde şi amintiri reci. Oameni care au însemnat totul pentru noi la un moment dat , dar care au plecat fără cele mai mici explicaţii . Îmi amintesc şi acum mirosul lui de parfum, îmi e dor , îmi e un dor de toate momentele petrecute în viaţa încât aş putea trăi în trecut , la nesfârşit fără să-mi doresc altceva..

     Să ştii că odată contai pentru cineva … Dar acum eşti un străin pentru acel cineva .Te simţi aşa de bine încât ţii se împânzesc ochii de amintiri. Nu e vorba de dragoste, de sentimente,  e vorba de faptul că cineva, oricine, te făcea fericit, te făcea să-l adori , să iubeşti respiraţia lui , să simţi că este oxigenul tău şi acum nu te mai face. Nu e vorba de iubire, ci e vorba de faptul că îţi pare rău că el sau ea este fericit sau fericită alături de altcineva şi nu eşti tu , că oferă zâmbete altcuiva . Nu e vorba de iubire, dar puteai iubi fără reţinere , fără regrete …