Mă gândesc la
copilăria ca la un vis frumos care s-a dus şi nu am profitat din plin de el ,mă
gândesc la fostul iubit şi când spun
fost înseamnă că l-am iubit , am fost dezamăgită dar m-am ridicat . Am îngropat
trecutul şi am mers înainte , am uitat să mai sper , să mă îndrăgostesc şi să
visez . Mi-am pus căştile în urechi şi am plecat , am ales un drum lung , unde pot privi apusul soarelui . L-am iubit
indiferent de ceea ce a făcut şi nici nu i-a păsat
, am crezut în cuvinte sincere şi m-am ars .
Să ştii că odată
contai pentru cineva … Dar acum numai
eşti pentru acel cineva . Te simţi aşa
de bine încât ţii se împânzesc ochii de amintiri. Nu e vorba de
dragoste, de sentimente, ci e vorba de
faptul că cineva, oricine, te făcea fericit, te făcea să-l adori , să iubeşti
respiraţia lui , să simţi că este oxigenul tău şi acum
nu te mai face. Nu e vorba de iubire, ci e vorba de faptul că îți pare rău că el sau ea este fericit sau fericită alături de altcineva şi
nu eşti tu , că oferă zâmbete altcuiva . Nu e vorba de iubire, dar puteai iubi
fără reţinere , fără regrete …