Tineretea ..

Tinereţea – comoara vieţii

Cu toţi am auzit  de acest  cuvânt „tinereţe” , dar oare câţi din noi ne bucurăm de momentele speciale din acest  substantiv comun , acele clipe în care simţim că ne trăsare  organul vital numit „ inimă” , câţi din noi o iubesc şi câţi o detestă , câţi din noi  zâmbesc şi se bucură din plin de fiecare secundă ce se scurge din clepsidra pietrificată  şi câţi ignoră această etapă a vieţi , umbrind-o cu pesimismul mizerabil din această lume prăfuită .

Dacă aş întreba acum 100 de oameni ce este tinereţea mulţi mi-ar spune că  este perioada din viaţa omului între copilărie şi maturitate , ei bine , tinereţea nu este o perioadă a vieţii , este o formă de  a gândi , condiţia voinţei , o forţă de sentimente pure . Tinereţea este o stare de spirit , nu câţiva ani .

În această zi , mi-am propus să acord un mic „ interviu” din viaţa unui tinere „ nemuritoare” .

-         Bună ziua   draga mea  Elena .

-         Bine te-am găsit .

-         Aş dori să ne spui câte ceva despre tine , despre viziunea ta asupra tinereţii .

-          Nu prea sunt multe de spus despre mine , iar în ceea ce priveşte viziunea mea asupra tinereţii , hmm .. nu cred că pot să exprim în cuvinte atâtea trăiri, sentimente. Un asemenea  cuvânt care sună atât de uşor , cântăreşte atât de mult în viaţa noastră  neşlefuită .

-         Ce te face să spui  asta ? Consideri că este important să îţi trăieşti această perioadă ?

-          Viaţa oferă omului un  splendid şi nepreţuit dar – „tinereţea”  plină de tristeţi , de idealuri , de dorinţe , de vise şi speranţe  , de setea de lupta pentru ţelurile noastre, de a cunoaşte din ce în ce mai multe . Până la urmă ,  este  singurul  lucru care nu-l mai regăsim niciodată .

-          Dacă ar fi să dai timpul înapoi , ce ai schimba din perioada asta ?

-         Absolut nimic , mulţi ar  schimba poate greşelile care le-au făcut , momentele care  au asumbrit fericirea , însă eu nu . Dar pot să spun că regret un singur lucru .

-          Care ar fi acela ?

-          Deşi am avut tot de la viaţă , regret momentele în care mă certam cu părinţii mei din cauza încăpăţânării mele, când ei mă învăţau de bine şi eu ii consideram nebuni , momentele în care le spuneam că nu-i mai suport şi că nu mă înţeleg   , sunt adoleşcentă este total firesc să nu ne înţelegem deloc , chiar dacă eu o ţin pe a mea ştiu că au dreptate şi îmi vor binele.

-         Mi-ai putea numi două întâmplări haioase care îţi definesc tinereţea ?

-          Sigur , unul ar fi momentul  în care am învăţat să patinez pentru prima dată , aşa am cunoscut şi sentimentul de ataşare când  am năpustit asupra lui Alexandru ca un om nebun iar al doilea momentul în care m-am pierdut efectiv de părinţii mei şi a trebuit să iau trenul spre casă .

-          Şi  un moment trist ?

-          Hmm, când am realizat că am pierdut ce am iubit  şi nu am luptat pentru a putea recâştiga  ceea ce … astăzi o pot numi o cicatrice .În tinereţe când stările sunt vii şi multe timpul trece încet , plăcut sau neplăcut .

-         La ce nu ai putea renunţa niciodată ?

-          La darul care mi l-a dat Dumnezeu , de a fi veşnic tânăr chiar dacă trupul meu numai are sprijinul necesar şi energia de odinioară . Încetezi să fii tânăr doar în momentul în care nu te mai joci .. atunci pot spune că am îmbătrânit .

-            Ce le-ai putea spune copiilor pesimişti ?

-          Să-şi trăiască tinereţea , să se bucure de fiecare clipă ,pentru ca mai apoi să nu regrete că şi-au irosit .

-          Îţi mulţumim de interviu ,  o zi placută.

-         Şi eu vă mulţumesc . Bună ziua !