Fiul risipitor - Radu Tudoran

După o lipsă îndelungată  şi o vreme mohorâtă numai bună de citit , am decis să vă povestesc despre o minunată carte  intitulată Fiul Risipitor  realizată de Radu Tudoran .

Acest roman are ca  subiect iubirea dintre Eva şi un bărbat mai mare decât ea cu 12 ani . Acţiunea se petrece în anul 1930 când Eva avea doar 14 ani .

În una din zile această îl întâlneşte pe "fiul risipitor" şi se îndrăgosteşte fără remediu de el .Eva, eroina  romanului  îşi petrece adoleşcenţa într-o casă cu oameni  care îi considera familia ei , Maiorul,Getuţa sora ei , mătuşa Aliona , sinele pe care urcau si coborau funicularele, muntele, pajistea intalnirilor timide de inceput de iubire, cabana unde a cunoscut dragostea, camera sordida de hotel, apartamentul prăfuit, cămăruţa de la schit, plaja, absolut fiecare loc  îşi reprimau iubirea în el .

Odată cu plecarea iubitului său,Eva trăieşte o adevărată dramă.Maiorul ,om viclean şi violent o doreşte pe Eva însă aceasta ajunge să-l ucidă,ajungând să fie întemniţată unde îl cunoaşte pe viitorul său soţ  Otto von Seele, fiul cuminte .

După doi ani,"fiul risipitor" se întoarce Eva îl acceptă fără a sta pe gânduri  şi părăsindu-şi  căminul  pentru a petrece câteva clipe efemere cu acesta. Desi are doar douăzeci de ani, Eva se simte obosită, sfârşită şi se îmbolnăveşte grav. Ia hotărârea de a-l respinge data viitoare, dar ideile logice se sfârmă în faţa iubirii şi constată cu uimire  că El este unic in inima ei: sufera pentru El, accepta compromisuri, dar il si uraste de moarte.  Aceste două sentimente puternice se amestescă în fiinţa Evei ,triumfând în final iubirea .

Căutarea febrilă din final - a iubitului si a cheii de la apartament - când îşi uita propria ură, trimite la parabola biblica: să ierti din tot sufletul, sa ierţi necondiţionat. Întrebare repetată la nesfârşit printre ruinele rămase după bombardament "eşti aici?" o fac să-şi dea seama ca El va fi întotdeuna "aici", adică în inima şi mintea ei, aşa cum şi ea era jumatatea Lui.


Citate :

 “- N-ai dormit?
- Nu.
- Ce-ai făcut?
- Te-am iubit.”

“Ce-i cu ochii tăi? Parcă ard! O să fie o zi când ai să te uiţi aşa în ochii altui bărbat?”

“Primul ceai, prima sărutare, prima întâmplare de dragoste, toate sunt la fel: nu poţi niciodată să le simţi gustul.”


“- De ce razi?
- Fiindca sunt proasta si fiindca innebunesc dupa fiecare cuvant al tau! Boala pe care o dai tu nu se vindeca niciodata. Si febra ta tine tot timpul. Vrei sa mai stii si altceva? M-ai aruncat in drum si te-ai intors dupa doi ani, si sunt innebunita dupa tine. Si daca ai sa ma arunci si ai sa te intorci dupa o suta de ani, tot am sa te urmez. Mor dupa tine si te urasc, si astept sa-mi faci ceva rau. (Parca era beata. Isi duse mana la frunte, razand.) O, nu! Sa nu te iei dupa mine. Nu vreau sa sufar din nou! Lasa-ma sa ma intremez!”