Este joi , o zi
în care am decis să scriu câteva gânduri
, sentimente trăite din plin , momente stupefiante şi momente frumoase în
speranţa că noua generaţie se va gândi de două ori înainte de a lua o decizie
care îi poate schimba ..
O să încep prin
cuvântul singurătate , un cuvânt care m-a definit mereu . Singurătatea a
fost şi este prietenul meu cel mai bun deoarece părinţii mei au murit într-un accident rutier şi m-au
lăsat în această lume mizerabilă singură , să simt nişte sentimente ciudate ..
durere, iubire, amărăciune . Eram un
copil când Dumnezeu mi-a răpit fericirea şi m-a lăsat să comit greşeli
grave care m-au condus la punerea sentimentelor de regret în această
scrisoare, aveam o vârstă şi un viitor în faţă ,
eram răsfăţata lor , lumina lor
acum ştiu că m-am cufundat în întuneric
…
Atunci am simţit
că tot ce aveam mai drag s-a dus , că am trăit într-un vis , mi-a fost răpit
tot ce aveam mai drag , am renunţat să lupt pentru viitorul meu în momentul
acela . În momentul în care a trebuit să-mi văd ce aveam mai scump la biserică
şi o mulţime de lume plângând ,
numai eram eu .. Parcă s-a stins acel organ vital al omului numit „inimă „ rămânând doar un robot fără suflet , fără părinţi care să-i arate ce este bine şi ce
este rău , fără speranţa că va mai zâmbi ..
Timpul
trecea şi eu nu-mi mai găseam portiţa spre fericire , ţin minte că într-o
zi am întâlnit o gaşcă de „prieteni” , dar oare există prieteni ? Toţi au prieteni „adevăraţi” , dar unde sunt ? Cei ce noi îi numim prieteni
sunt nişte simple persoane care îţi fac viaţa frumoasă pentru o secundă iar la
nevoie te lasă , acei prieteni care nu îi interesează nici măcar de tine . Fiecare prieten este ca un înger pentru unii
, pentru mine au fost ca nişte diavoli , de ce spun asta?
Prietenii mei
sunt cei care m-au învăţat că pot găsi fericire la minut în nişte pastiluţe ,
nişte substanţe etnobotanice . Aceste substanţe m-au făcut să realizez că deţin
putere , sunt stăpână pe propiul meu destin , iau decizi „corecte” şi profit
din viaţă la maxim .. Timp de nouă luni
am simţit că am tot ce vreau iubire ,
fericire .. toată lumea era a mea şi numai eu puteam să o manevrez , simţeam că
dacă părinţi mei mai erau cu mine acum ar fi revoltaţi şi supăraţi , dar nu mi-ar fi păsat deoarece mă bucur de
adoleşcenţă ..
Adoleşcenţa
este totul pentru noi , o trăim din plin
, comitem tot felul de greşeli de care nu ne dăm seama şi plătesc părinţi noştri pentru ei , ne certăm şi ajungem la cuvinte grele unii dintre noi .
Nouă luni de zile am fost într-o lume aparte , însă pentru aceste nouă luni am
plătit cât pentru tot răul care l-am
cauzat pentru a pune mâna pe aceste
substanţe , am jefuit , jignit , bătut şi cât pe aici să ajung la închisoare ..
Eram dependentă , numai puteam să mă opresc indiferent că am vrut sau nu şi totul din cauza prietenilor
mei şi a singurătăţii mele .. Aceste pastile , etnobotanice m-au transformat în
orice mai puţin în a fi „om” … Sunt încă un copil , am doar 17 ani dar acest copil numai simte decât dependenţa
de a consuma , de a se distruge continu pentru a simţi plăcerea la minut , de a
iubi viaţa şi de a trăi din plin ..
O tânără de 17
ani care , din cauza consumului suferă de o boală gravă acum şi mai are puţin
de trăit , o tânără care şi-a dezamăgit părinţi care au privit-o de sus , care
a renunţat la şcoală şi a trăit o iluzie a fericirii . Acum în această
scrisoare îmi regret faptele , îmi regret viaţa mizerabilă şi orice faptă gravă
pe care am comis-o .
Această scrisoare
este concepută pentru urmaşii noştri cu scopul de a-i trezi la realitate , de vedea frumuşeţea vieţii aşa cum este cu
urcuşuri şi coborâşuri , de a fi
ei înşişi şi de a găsi puterea de a
merge mai departe , de a nu comite acest act de laşitate ca mine să renunţe la
luptă , pentru că VIAŢA ESTE CEL MAI
MARE DAR !
Spune-ţi
NU drogurilor , luaţi decizii înţelepte !
